Cariera , copilul si femeia

Pe subiectul asta am o frustrare personala.

O femeie , daca este facuta sa fie mama , va fi mama indiferent ce. Va lasa cariera , corpul sau impecabil , frica , durerea si va fi mama.

Sunt femei care ti-ai zice ca mai bine se nasteau barbati. Nu vor copii si pace. Numai ca se intampla sa aduca pe lume o minune , care cu un simplu zambet le da peste cap toate prejudecatile legate de copii. Ca-s asa si pe dincolo , ca urla , ca se caca si put , ca plang noaptea. Inainte....neah , copii ??? eeeeeuuuu ???? never ever ever.....Dupa ? Numai nu pupa mogaldeata in fund toata ziua. Dupa capul ei , sa nu atinga nici pamantul.

Dar .... sunt femeile care chiar ca nu vor copii. Nu simt ca le lipseste , nu le trebuie , nu au de ce...nu , nu si nu. Asta e tipul de femeie care ii pasa doar cat de mult va fi admirata dimineata la birou. Unica drama a zilei pentru ea este atunci cand deschide dulapul si urla intr-o mare de lacrimi de aligator : AAAAAAAWWWW daaaaaaaaaaaa eu cu ce ma imbraaaaac ? Este femeia ce traieste pentru acea privire admiratoare a colegului de servici. O privire ce trebuie bine disimulata , daca e prea lunga deja se simte violata , ca vai porcule , cum iti permiti. Daca nu primeste privirea ? Ei bine atunci esti popo , clar. Femeia care la 20 de ani nu poate face un copil ca nu e momentul. La 23 de ani , ca trebuie sa se angajeze. La 26 de ani ca trebuie sa se marite. La 29 de ani , ca nu are masina , ca s-a rezolvat cu casa dar e in afara orasului si cum se descurca ea cu un copil fara masina. Aaaa, si mai trebuie termopan la casa ca e rece , si pavele in curte ca ....aici nu stiu ce sa va zic , ca si acum raman perplex cand imi aduc aminte de replica asta.
E femeia care la 30 de ani nu se poate hotari ce ii aduce bucurie in viata. De fapt ea crede ca stie ce ii aduce bucuria asta....si anume , un bonus de cacat de la serviciul ei de cacat ca a lucrat ca sclavul de la 7 la 20 si e vazuta bine in firma. Bine , si din cauza picioarelor si a parului lung si blond.
E femeia care la 30 de ani plange cand apare perspectiva de a fi ramas insarcinata. Plange ca la 20 de ani. Si nu de bucurie. Si isi suna o prietena si merg impreuna sa isi ia o pastila , asigurare ca micul drac ce umple scutece nu isi va face aparitia inoportun , daramandu-i universul perfect , viata linistita si fericita.
E femeia care nu se gandeste ca barbatul de langa ea vrea copii. Ca ce pizda ma-sii de barbat , doar nu i se lasa lui țâțele si nu se lupta el cu vergeturile si greturile de dimineata. Mai da-l in cacat de barbat , sa-l fut intre urechi.
E femeia care nu isi da seama ca timpu trece si dupa 30 de ani e din ce in ce mai greu sa ramai insarcinata. Ea vede in jur ca e greu cu un copil si ea e hotarata. Nu ii trebuie. Are servici 90% din timp si 10% i se acorda cu indulgenta nataraului ce sta langa ea si spera ca va veni o zi cand cineva ii va zice TATA.

Sunt frustrat ca nu pot ramane eu insarcinat si sa nasc. E nedrept. Ca , pe femeia , langa care mi-am pierdut o mare bucata din viata , o cam doare in epicentrul curului de ce imi doresc eu. Ea are cariera.